Post-punk

Post-punk a fost un curent în muzica tânără, care a urmat fazei iniţiale punk din mijlocul anilor 1970. Stilul este ceva mai introvertit, complex şi experimental decât punk. Curentul post-punk a deschis calea pentru genul rock alternativ printre altele prin faptul că a încorporat elemenete din curentele Krautrock (în special folosirea sintetizatoarelor şi repetiţii extensive), muzica dub jamaicană (în special felul în care sună chitara bas), funk american, experimentări în studio, şi chiar inamicul numărul unu al muzicii punk, genul disco.

În anii 1980 curentul post-punk s-a integrat în curentul indie, şi a contribuit la începuturile unor noi curente precum gothic rock, rock industrial şi rock alternativ.


Exemple de formaţii post-punk

Curentul a fost făcut cunoscut de către disc jockey-ul BBC John Peel şi casele de discuri Rough Trade, Postcard Records, Factory Records, 4AD, [[[Falling A Records]], Industrial Records, Fast Product şi Mute Records). Curentul post-punk a prins mai întâi în Marea Britanie, dar au fost unele excepţii: Pere Ubu, Suicide, Mission of Burma şi Hüsker Dü în SUA, The Birthday Party and The Church în Australia, şi U2, The Virgin Prunes în Irlanda.

Cam în jurul anului 1977, în America de nord, curentuld No Wave a fost legat de curentul post-punk. Formaţii precum Teenage Jesus and The Jerks, Glenn Branca, Mars, James Chance and the Contortions, DNA, Bush Tetras, Theoretical Girls, Swans şi Sonic Youth.

Curentul No Wave a pus mare emfază pe latura scenică, poate chiar mai mult decât pe structura muzicală.


Termenul "post-punk" a fost folosit pentru prima oară în 1980 de către criticul muzical Greil Marcus într-un articol în revista Rolling Stone. Se referea la formaţiile Gang of Four, The Raincoats şi Essential Logic.