Latter Days

Format:Casetă film Latter Days este un film de dragoste american despre relaţia amoroasă dintre un misionar mormon care îşi ascunde adevărata orientare sexuală (homosexuală) şi vecinul său, deschis faţă de orientarea sa. Filmul a fost scris şi regizat de C. Jay Cox. În rolurile principale apar Steve Sandvoss în rolul lui Aaron, misionarul şi Wes Ramsey în rolul vecinului, Christian. Joseph Gordon-Levitt joacă rolul unui alt misionar, Paul Ryder, iar Rebekah Johnson pe cel al colegei de apartament a lui Christian, Julie Taylor. Mary Kay Place, Amber Benson şi Jacqueline Bisset au roluri secundare.

Latter Days a avut premiera la Festivalul Internaţional din Philadelphia pentru homosexuali şi lesbiene pe 10 iulie 2003. A fost lansat în mai multe oraşe din Statele Unite următoarele 12 luni, dar şi în alte ţări, în special la festivaluri gay.[1] A fost primul film care a avut ca subiect conflictul dintre credinţa mormonă şi homosexualitate, iar prezentarea în unele state americane a iscat controverse. Diferite grupuri religioase au cerut ca filmul să fie retras din cinematografe şi din magazinele care aveau DVD-ul, ameninţând cu boicotarea.[2]

Filmul a primit recenzii mixte din partea criticilor, cu toate că s-a dovedit a fi popular printre participanţii la festivaluri de film.[3] În 2004 scriitorul T. Fabris a transformat Latter Days într-un roman, fiind publicat de Alyson Publications.[4]

Sinopsis

Aaron Davis (Steve Sandvoss), un tânăr misionar mormon din Pocatello, Idaho, este trimis în Los Angeles alături de alţi trei misionari pentru a răspândi credinţa mormonă. Aceştia se mută într-o vilă alături de Christian Markelli (Wes Ramsey), care îşi doreşte să devină actor şi colega lui, Julie, care îşi doreşte să devină cântăreaţă. Christian lucrează la Lila's, un restaurant luxos deţinut de o fostă actriţă, Lila Montagne (Jacqueline Bisset).

Intrigat de noii săi vecini mormoni şi sobrii, Christian face un pariu pe 50 de dolari cu cinicii săi colegi de servici că poate să-l seducă pe unul dintre ei. Acesta realizează în scurt timp că Aaron, cel mai neexperimentat dintre misionari, este homosexual.

Aaron şi Christian fac cunoştinţă după câteva întâlniri în complexul de apartamente. Când Christian se taie accidental într-o bucată de metal şi leşină, Aaron îl ajută, ducându-l în casă şi îi curăţă rana. Christian profită de situaţie pentru a-l seduce pe Aaron şi aproape reuşeşte, însă Aaron este deranjat de faptul că acesta îi spune că sexul „nu trebuie să însemne nimic”, replicându-i că pentru Christian „sexul este egal cu o strângere de mână”, iar după ce-l acuză că este superficial, pleacă. Îngrijorat că Aaron ar putea avea dreptate, Christian se alătură proiectului Angel Food pentru a livra mâncare unor bolnavi de SIDA.

Mai târziu, colegul lui Aaron, Paul Ryder (Joseph Gordon-Levitt), are un accident pe bicicletă. Reîntors acasă, Aaron este întâlnit de Christian, care încearcă să-l consoleze cu o îmbrăţişare, însă ajung să se sărute, şi nu observă când colegii lui Aaron se întorc acasă. Lui Christian i se ordonă să plece. Revine la apartamentul misionarilor a doua zi pentru a explica întâmplarea, dar i se spune că Aaron a fost trimis acasă, în dizgraţie. Astfel, începe o confruntare cu Ryder, care este nervos că Christian a „corupt” un tânăr decent, fără niciun motiv anume. Christian recunoaşte că iniţial voia doar să câştige un pariu, dar că „nu mai e vorba despre pariu”.

Christian încearcă să-l seducă pe Aaron spunându-i că aventura lor „nu trebuie să însemne nimic.”

Observând că Christian chiar este afectat de plecarea acestuia, Ryder îi spune că Aaron are o escală de cinci ore în Salt Lake City. Christian prinde următorul zbor şi-l găseşte pe Aaron stând singur în zăpadă, pe terminal, iar cei doi îşi mărturisesc dragostea. Datorită furtunii de zăpadă, toate zborurile sunt anulate, astfel că Christian şi Aaron petrec o noapte intimă într-un motel din apropiere. Totuşi, când Christian se trezeşte dimineaţa, observă că Aaron a plecat, dar că i-a lăsat ceasul de buzunar ca şi amintire. Christian se întoarce dezamăgit în Los Angeles.

Sărutul lui Aaron cu un alt bărbat a încălcat regulile bisericii mormone legate de homosexualitate. Ajuns acasă în Idaho, Aaron este excomunicat chiar de către tatăl său (Jim Ortlieb). Acesta este respins de el şi este certat cu asprime de către mama lui când îi mărturiseşte că Christian i-a spus că-l iubeşte. Aceasta îi spune de pariul de 50$ de care aflase şi că trebuie să se roage pentru iertare, cu toate că Aaron nu este de acord, replicându-i că nu e ceva ce a făcut, ci ceva ce el este. Pentru această afirmaţie, Mary Key îl plesneşte, făcându-l să plângă. Copleşit de disperare, încearcă să se sinucidă. Aaron este trimis apoi de către părinţii lui la un institut pentru a fi „vindecat” de homosexualitate.

Christian este disperat să-l găsească pe Aaron, reuşind într-un final să-i găsească adresa de acasă şi numărul de telefon. O sună pe mama lui Aaron, care îi spune „Datorită ţie, fiul meu şi-a dus o lamă la vene; mulţumită ţie mi-am pierdut fiul”. Crezând că Aaron este mort, Christian îşi petrece următoarele zile gândindu-se non-stop la acesta, purtând mereu ceasul de buzunar cu el. Într-o dimineaţă la ora 3, Julie ajunge acasă de la studioul de înregistrări şi-l găseşte pe Christian treaz, pe canapea. Acesta ignoră îngrijorarea Juliei şi se reîntoarce în pat. Aceasta descoperă o poezie în telefonul lui Christian, şi se decide s-o folosească ca bază pentru noul ei cântec.

Christian pleacă în Idaho pentru a găsi familia lui Aaron, returnându-i în lacrimi mamei acestuia ceasul. Mary Key îşi dă seama că a fost prea dură în judecata ei, dar e prea târziu să-l oprească pe Christian, care deja plecase. Într-o seară, Julie îi arată videoclipul ei, ceea ce-l uimeşte pe Christian, care realizează că o parte din versuri proveneau din poemul lui. Julie încearcă să-l convingă pe Christian că a sperat că va ieşi ceva bun, cu toate că acesta se simte trădat de faptul că aceasta i-a citit şi folosit jurnalul personal fără să-i ceară voie.

Într-o noapte în instituţia în care era internat, Aaron aude o voce de femeie cântând şi pleacă să investigheze. Descoperă un videoclip la televizor, şi îşi dă seama că e colega lui Christian. La un moment dat vede pe ecran un mesaj care spunea că piesa descrie un prieten al interpretei, ceea ce-l determină pe Aaron să plece în Los Angeles să-l caute pe Christian. Ajuns la apartamentul acestuia, Aaron este dezamăgit de faptul că un bărbat la bustul gol îi răspunde la uşă. Crezând că aceasta este doar o aventură de o noapte şi că Christian s-a întors la vechile obiceiuri, Aaron se duce la restaurantul Lilei, pe care o cunoscuse pe vremea când era misionar, ajutând-o să treacă peste moartea partenerului ei de viaţă. Christian este şocat dar bucuros să-l vadă pe Aaron în viaţă, iar cei doi se împăcă, după ce Christian îi spune că a subînchiriat apartamentul. Filmul se încheie cu o masă de Ziua Recunoştinţei la care participă cei doi, colegii lui Christian şi Lila.

Producţia

Latter Days a fost scris de C. Jay Cox după succesul scenariului anterior, pentru Casă dulce casă. Acesta îi oferise lui Cox resursele financiare şi aprecierea criticilor, putând acum să scrie o poveste de dragoste mai intimă. [5] Personajele Christian şi Aaron sunt inspirate din viaţa lui. Acesta a fost crescut ca şi mormon, până să treacă prin procesul de coming out, şi s-a întrebat ce şi-ar fi spus cele două jumătăţi ale sale dacă s-ar fi întâlnit.[6]

Latter Days a fost filmat în 24 de zile cu un buget estimat la 850.000$.[7] Finanţarea a venit de la investitori privaţi care voiau să vadă filmul făcut.[8] A fost distribuit de TLA Releasing, o companie independentă de distribuţie a filmelor, printr-un parteneriat cu Funny Boy Films, care este specializat în mass-media cu teme gay.[2]

Distribuţia

  • Steve Sandvoss în rolul lui Aaron Davis: Aaron este un tânar mormon din Pocatello, Idaho care în timpul misiunii sale de a predica credinţele mormone, se îndrăgosteşte de Christian şi trebuie să aleagă între sexualitatea sa şi biserică. Producătorii au trecut prin multe castinguri înainte să-l aleagă pe Sandvoss, despre care au spus că „ne-a dat pe spate”. [8]
  • Wes Ramsey în rolul lui Christian William Markelli: Un petrecăreţ care doreşte să devină actor, Christian îşi schimbă ideea de fericire când se îndrăgosteşte de noul lui vecin, Aaron. Ramsey a declarat la interviul inclus pe DVD: „Personajul lui Christian, a fost pe multe nivele, intrigant mie. Am fost foarte bucuros şi m-am simţit binecuvântat să am şansa să spun povestea prin ochii lui”. [8]
  • Rebekah Johnson în rolul Juliei Taylor: Colega de apartament a lui Christian, Julie încearcă să reuşească în industria muzicală şi să-l ajute pe acesta să-şi revină din depresie.
  • Amber Benson în rolul lui Traci Levine: Traci s-a mutat din New York în Los Angeles pentru a deveni actriţă, şi lucrează la restaurantul Lilei pentru a se întreţine. Lui Traci nu-i place viaţa din Los Angeles, dar la sfârşit admite că nici New York-ul nu i-a plăcut aşa mult.
  • Khary Payton în rolul lui Andrew: Andrew îşi doreşte de asemenea să devină actor, dar petrece majoritatea timpului la Lilla, bârfind şi spunând glume. Este infestat cu HIV pozitiv de ceva timp, cu toate că boala nu a început să-şi arate efectele.
  • Jacqueline Bisset în rolul Lilei Montagne: Lila conduce Lila's, restaurantul unde Christian, Traci, Julie, şi Andrew lucrează. Iubitul ei muribund este internat în spital, iar ea se află în dilema de a alege dacă să-l menţină în viaţă sau nu. Despre faptul că personajul său este foarte spiritual şi sarcastic cu celelalte personaje, Bisset a spus: „Îmi place umorul, aşa că, chiar mi-a plăcut să fac acele glume”.[8]
  • Joseph Gordon-Levitt în rolul lui Paul Ryder: Un tânar misionar, partenerul lui Aaron, Ryder nu este bucuros de faptul că locuieşte în L.A. sau că are un vecin homosexual. Gordon-Levitt trebuia iniţial să joace rolul lui Aaron, dar producătorii l-au crezut perfect pentru rolul lui Ryder. [8]
  • Rob McElhenney în rolul lui Harmon: Harmon este cel mai mare dintre cei patru misionari, fiind considerat liderul lor.
  • Dave Power în rolul lui Gilford: Elder Gilford este partenerul misionar al lui Harmon.
  • Erik Palladino în rolul lui Keith Griffin: Keith este un homosexual bolnav de SIDA. Cox a spus că interpretarea lui Erik nu era aşa cum şi-o imginase el iniţial, dar că n-ar putea să-şi imgineze pe altcineva jucându-l pe Keith. [8]
  • Mary Kay Place în rolul lui Gladys Davis: Mama habotnică a lui Aaron, care nu poate accepta faptul că fiul ei e gay, trimiţându-l pe acesta la o instituţie pentru a-l „vindeca”.
  • Jim Ortlieb în rolul lui Farron Davis: Tatăl lui Aaron, care-l excomunică pe acesta din comunitate după ce află despre orientarea sexuală a acestuia.
  • Linda Pine în rolul lui Susan Davis: Susan, sora lui Aaron, este singura din familie care acceptă înclinaţia sexuală a acestuia. Ea este cea care a descoperit tentativa de sinucidere a lui Aaron.

Recepţie

Critică

Latter Days a avut premiera la Festivalul Internaţional din Philadelphia pentru homosexuali şi lesbiene pe 10 iulie 2003. Audienţa a apreciat filmul atât de mult, încât i-au oferit ovaţii.[8] Când distribuţia a urcat pe scenă, au mai primit un „rând” de ovaţii. Filmul a avut parte de o recepţie similară o săptămână mai târziu la Outfest, şi la Festivalul Internaţional de Film Palm Spring.[2][8] Una dintre persoanele care au participat la Outfest a declarat: „A fost atât de realistic încât m-a speriat. M-am simţit expus când detalii din experienţa mea şi a altora pe care o cunoşteam au fost expuse pe marele ecran pentru ca toţi să privească”.[3] Filmul a fost difuzat şi la festivaluri de film din Seattle şi Washington înainte să fie lansat de-a lungul Statelor Unite în următoarele 12 luni. Filmul a mai fost lansat în câteva ţări, în special la festivale gay,[1] precum cele din Barcelona şi Madrid (unde a fost de asemenea o alegere populară)[9] şi Mexico City.[10] În 2005 a primit nouă premii premii pentru cel mai bun film.[8]

Filmul a fost interzis de lanţul de cinematografe Madstone Theaters, motivând că „nu se ridică la calitatea noastră artistică”.[8] Compania care a lansat filmul a fost presată cu boicoturi şi proteste de către grupurile conservatoare pentru a anula lansările planificate.[2] La box office-ul nord american Latter Days a avut încasări de 834.685$ din maxim 19 cinematografe.[11] Recenziile au fost de-asemenea mixte: Scheck Frank de la The Hollywood Reporter a scris că „scenariul lui Cox, cu toate că ocazional conţine clişee endemice atât de multor filme cu tematică gay, în general tratează subiectul neobişnuit, cu dignitate şi complexitate.”[12] Criticul de film Roger Ebert i-a dat două stele şi jumătate din patru, scriind că: „filmul ar fi putut fi (a) o poveste de dragoste gay sau (b) un atac asupra bisericii mormone, dar încearcă să fie (c) ambele de-odată” [13] Au fost şi recenzii pozitive, un critic spunând că Latter Days a fost „cel mai important film gay din ultimii cinci ani”.[14] Los Angeles Times a fost de asemenea de accord, spunand: „odată romantic, pământesc şi critic din punct de vedere social, Latter Days este un film dinamic plin de umor şi patos”.[15] Pe site-ul Rotten Tomatoes 45% din critici i-au dat o recenzie pozitivă filmului, bazat pe 44 de recenzii, cu un scor aproximativ de 5,4/10.[16]

Premii

An Festival Premiu Categorie
2003 Los Angeles Lesbian and Gay Film Festival Premiul spectatorilor Film artistic de lung metraj remarcabil
2003 Philadelphia Gay & Lesbian Film Festival Premiul spectatorilor Cel mai bun film artistic de lung metraj
2004 Toronto Inside Out Lesbian and Gay Film and Video Festival Premiul spectatorilor Cel mai bun film sau video
2004 Lesgaicinemad (Madrid Gay & Lesbian Film Festival) Premiul spectatorilor Cel mai bun film artistic de lung metraj

Teme

C. Jay Cox a declarat că filmul este în special despre povestea de dragoste dintre cele două personaje.[17] De asemenea este explorată şi atitudinea religioasă în faţa homosexualităţii şi dilema homosexualilor religioşi, nevoiţi să aleagă între ceea ce sunt şi în ceea ce cred. Un film non-ficţional cu teme similare care a fost în contrast cu Latter Days este Trembling before G-d.[14]

Cox a mai spus că este şi o foarte mare ironie, atât în film cât şi în viaţa reală, că o religie atât de concentrată pe importanţa familiei, le distruge pe unele prin credinţa despre homosexualitate.[17] De fapt, Cox nu crede că cineva poate fi şi mormon şi gay în acelaşi timp.[6] Cu toate acestea, una dintre temele importante din Latter Days este aceea că există o spiritualitate implicită într-o lume care se conformează după ritualurile şi dogmele religiei.[18]

Coloana sonoră

Eric Allaman a orchestrat coloana sonoră a filmului după ce s-au încheiat filmările, compunând o mare parte din ea chiar el. Câteva din scenele care prezintă trecerea rapidă a timpului, precum cea în care Christian îl caută pe Aaron la aeroport au fost orchestrate în stilul muzicii techno.[8] Trei cântece au fost scrise de regizor pentru a fi interpretate de Julie: „Another Beautiful Day”, „More” şi „Tuesday 3 AM”. Allaman a fost foarte impresionat de compoziţiile lui Cox, astfel că cei doi au compus mai multe piese pentru fundalul filmului.[8]

Albumul ce conţine coloana sonoră oficială a fost lansat pe 26 octombrie 2004. Datorită unor motive cauzate de contract, Rebekah Johnson nu a apărut pe album, piesele interpretate de ea fiind cântate de Nita Whitaker.[8][19]

Romanul şi alte lansări

În 2004, scenariul pentru Latter Days a fost adaptat într-un roman de către T. Fabris, fiind publicat de Alyson Publications.[20] Cartea a fost loială filmului, dar au fost adăugate câteva scene care au explicat aspecte confuze din film şi au fost incluse mai multe informaţii despre trecutul personajelor. De exemplu, Ryder îi spune lui Christian unde se află Aaron deoarece el însuşi fusese rănit sentimental de o fată în timp ce se pregătea pentru misiune.[21] În roman sunt adăugate şi scene de dialog scoase din film.[22]

În Franţa titlul filmului a fost schimbat în La Tentation d'Aaron („Tentaţia lui Aaron”) iar coperta DVD-ului îl arată pe acesta nud într-o ipostază sugestivă. Un nou trailer a fost de asemenea lansat, conţinând mai mult material sexual decât cel original.[23]

În Italia Latter Days este distribuit de Fourlab, având ca titlu alternativ Inguaribili Romantici.

Referinţe

  1. ^ a b en Datele de lansare pentru Latter Days (2003). IMDb.com. Accesat pe 22 decembrie 2008.
  2. ^ a b c d en National Theater spune „NU” filmului Latter Days. Comunicat de presă MCN (20 ianuarie, 2004). Accesat pe 22 decembrie 2008.
  3. ^ a b en Booher, Gary. "Latter Days" este filmul hit la L.A. Outfest. Affirmation.org, (iulie 2003). Accesat pe 22 decembrie 2008.
  4. ^ en Author Information: T. Fabris. iblist.com.
  5. ^ en Szymanski, Mike. 'Latter Days' Regizorul devine intim. Movies.zap2it.com (3 februarie, 2004). Accesat pe 22 decembrie 2008.
  6. ^ a b en Phillips, Rebecca. 'Un subiect îngropat de mult'. Belief.net. (12 februarie, 2004). Accesat pe 22 decembrie 2008.
  7. ^ en Latter Days (2003). IMDb.com. Accesat pe 22 decembrie 2008.
  8. ^ a b c d e f g h i j k l m en Latter Days DVD Opţiunea: Behind-the-scenes .
  9. ^ es Latter Days, Implicación y Los armarios de la dictadura, premiados por el público del LesGaiCineMad 2004 (11 noiembrie, 2004). Accesat pe 22 decembrie 2008.
  10. ^ es 2° Festival Internacional de Cine Gay en México en la UNAM. Accesat pe 22 decembrie 2008.
  11. ^ en Latter Days (2004): Box office şi închirieri pentru Latter Days. Rottentomatoes.com. Accesat pe 22 decembrie 2008.
  12. ^ en Scheck, Frank. Latter Days. The Hollywood Reporter, (9 februarie, 2004). Accesat pe 22 decembrie 2008.
  13. ^ en Ebert, Roger. Latter Days. Chicago Sun-Times, (13 februarie, 2004), Accesat pe 22 decembrie 2008.
  14. ^ a b en Braun, Liz. Iubeşte-ţi aproapele: Latter Days pune la îndoială credinţa. Jam Showbiz, (16 august, 2004). Accesat pe 22 decembrie 2008.
  15. ^ en Thomas, Kevin. Latter Days: Petrecăreţul îl întâlneşte pe misionarul mormon. Ceea ce urmează îi dă peste cap pe amândoi. Los Angeles Times, (30 ianuarie, 2004). Accesat pe 22 decembrie 2008.
  16. ^ en „Hancock Movie Reviews”. Rotten Tomatoes. IGN Entertainment, Inc. . Accesat pe 22 decembrie 2008.
  17. ^ a b en Cox, C. Jay -- Latter days. Killermoviereviews.com, (2 aprilie, 2004). Accesat pe 22 decembrie 2008.
  18. ^ en Latter Days. Killermoviereviews.com, (12 decembrie, 2006). Accesat pe 22 decembrie 2008.
  19. ^ en Coloana sonoră pentru Latter Days. Amazon.com. Accesat pe 22 decembrie 2008.
  20. ^ en Latter Days: Un roman, Amazon.com. Accesat pe 22 decembrie 2008.
  21. ^ en Cox, C. Jay and Fabris, T., Latter Days: A Novel, (Alyson Publications, 2004), ISBN-10: 1555838685, pg 160.
  22. ^ Latter Days: A Novel, (Alyson Publications, 2004), pg 176.
  23. ^ fr Olsen, David. French Translators Spice Up “Latter Days”:DVD is Released in France as "La Tentation d'Aaron". Affirmation.org, (aprilie 2006). Accesat pe 22 decembrie 2008.

Legături externe